De Eugen Matzota
Marian Munteanu n-a murit! Chiar dacă unii dintre noi mai credeam cu naivitate că el se cam dăduse la fund, lucrurile erau adevărate doar în parte. Pentru noi, poate că da, nu şi pentru alţii, pentru care era un personaj important.
Când l-am văzut acum câţiva ani vorbind cu un consilier de-al lui Ponta la o recepţie de la Ambasada Franţei, nici nu l-am recunoscut! Normal, doar era atât de departe de imaginea de Che Guevara pe dos sau, Doamne fereşte, de Căpitan.
Sigur că m-am întrebat atunci cum de noi, ăştia de rând, nu mai ştiam nimic despre figura centrală a Pieţii Universităţii iar alţii ştiau mult mai bine.
Asta e soarta noastră, a celor care facem parte din acest popor, să ştim să facem mămăligă şi cam atât. De restul se ocupă alţii. Noi ştim că sabia nu taie capul plecat şi asta ne ocupă totul timpul, cum bine spunea cineva.
Există o teorie care spune că acest popor a rămas aici mii de ani, deşi se afla mereu în calea hoardelor ce mergeau mai departe. Aplecaţi asupra brazdelor de pământ natal, n-aveam noi nimic cu cei ce treceau pe-acolo. Aceşti coborau de pe caii lor falnici, noi stăteam în continuare aplecaţi asupra muncii, ei îşi făceau treaba, noi nu spuneam nimic, drept care ne şi lăsau apoi în plata Domnului.
Un fel de viol consimţit. E şi asta o abordare, nu-i aşa?
L-am văzut pe Marian Munteanu, un om căruia, atenţie!, nu-ţi vine să-i spui Munteanu, aşa cum spui Băsescu, Iliescu, Ponta, vorbind foarte bine, nu încurcat şi nesigur, cum a apărut de la liberali încoace. Oare ce să fi păţit el în cele câteva zile de politică liberală?
Cred că explicaţia cea mai bună provine din istoria acestui popor. Cum ţinuta lui Marian Munteanu din vremurile sale de tinereţe aduce cu aceea a Căpitanului, el a păţit la fel ca acesta. Corneliu Zelea-Codreanu a acceptat să apară în faţa justiţiei pentru fapte care i-ar fi adus şase luni de închisoare, pentru a demonstra că este un om demn, mai ales că era acuzat de marele istoric Nicolae Iorga. Legionarii au primit ordinul de a nu se amesteca, drept care Căpitanul a coborât din lumea lui în lumea politică. A plătit cu moartea naivitatea sa, fiind practic asasinat de jandarmi sub pretextul fugii de sub escortă.
Marian Munteanu n-a murit, aşa este, dar s-ar putea să fi fost deja asasinat din punct de vedere politic, intrând în lumea politicii dâmboviţene.
Dar, ca şi-n cazul poporului român, este vorba de un viol consimţit, la urma urmei…
