Înainte să ne apucăm, scoatem toate ingredientele pe masă că să ne asigurăm că avem totul și că acestea au timp să se aclimatizeze. E foarte important că toate ingredientele să fie la temperatură camerei când ne apucăm.
Un prim secret împărtășit de bunica noastră este cernerea făinii de câteva ori, înainte. Această aerisire, zice ea, a făinii ne ajută să obținem cozonaci dolofani și pufoși.
În vremurile tinereții ei, li se mai spuneau cozonacilor “babe oparite”. Erau cozonaci din aluat moale și neimpletiti, copți în vase, cărora li se spuneau calupuri (forme de tinichea specială pentru pus cozonacii la copt).
Iar ceea ce ne învață ea mai jos este ceea ce am spune noi: un proces simplificat.
Mai întâi dizolvam cele 50g de drojdie proaspătă în câteva linguri de lapte cald, cam 2-3 linguri împreună cu puțin zahăr (aproximativ 50 g). Facem o gropiță în 100 g dinfaina cernută și turnăm maiaua înăuntru, acoperim cu făină și lăsăm maiaua să crească, undeva la căldurică, pentru aproximativ 15 minute.
Între timp punem 200g de lapte la fiert.
Important de reținut, spune ea: făină se opărește musai în vas nemetalic cu lapte clocotit (200 ml la fiecare 100 grame făină).
Într-un bol, peste 100 g de făină turnăm laptele fiert. Se bate vârtos (de preferat cu o lingură de lemn) până când ne asigurăm că compoziția nu are pic de cocoloașe. Apoi se lasă amestecul să se răcească. E momentul să le amestecăm cele două compoziții și să le batem bine, să se omogenizeze.
Pe vremea ei folosea un “chersin”, ne spune ea, căruia acum i se spune albie sau covată.
Punem tot amestecul la cald, ferit de curent, să crească mare și frumos.
În tot acest timp, punem restul de lapte la fiert cu 100g de zahăr și zahărul vanilat, în acest fel obținând un lapte aromatizat.
Citește continuarea rețetei pe cozonaculdolofan.ro
