Mircea Dumitru, ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, invită autorităţile locale să se alăture unui demers ale cărui obiective sunt susţinerea mai puternică a educaţiei şi îmbunătăţirea condiţiilor de activitate din şcolile româneşti în perspectiva începerii unui nou an şcolar.
„Parteneriatul pentru o şcoală mai bună” vizează implicarea tuturor factorilor responsabili – minister şi autorităţi locale – într-un proces de colaborare în interesul superior al generaţiilor de elevi care, de fapt, înseamnă viitorul României.
„Atunci când vorbim despre şcoală vorbim, de fapt, despre modul cum înţelegem să dăm formă viitorului nostru. Or, el nu se poate contura fără implicarea noastră constantă, nepartizană şi cu viziune. Îmi exprim speranţa că noul an şcolar este, şi cu ajutorul dumneavoastră, mai bine pregătit pentru elevi şi profesori. Că, împreună, putem contura lumea în care orice vis este permis pentru copiii noştri, dând, astfel, sens viitorului lor”, declară ministrul Mircea Dumitru.
Vă prezentăm, în continuare, textul complet al „Parteneriatului pentru o şcoală mai bună” propus de ministrul Mircea Dumitru.
„Stimată doamnă primar,
Stimate domnule primar,
Sunt onorat să mă adresez dumneavoastră în calitate de ministru al Educaţiei. Spun acest lucru pentru că educaţia este un domeniu de o importanţă majoră nu doar pentru elevii, studenţii sau profesorii de astăzi. Educaţia este despre astăzi, despre mâine dar şi despre generaţiile care vor veni. Este şi va fi despre oameni şi modul în care noi toţi reuşim să conturăm societatea.
În România sunt peste 3 milioane de elevi, pentru că doar atâţia copii reuşesc să vină la şcoală. Pentru mulţi alţii ca ei, şcoala reprezintă doar un vis. Lipsurile îi împiedică pe aceştia să înveţe să citească, să scrie, să îşi pună întrebări şi să găsească răspunsuri. Pentru mulţi, o carte de poveşti este o lume la care nu reuşesc să ajungă. Nu vor auzi niciodată, poate, de Greuceanu, Ileana Cosânzeana, Micul Prinţ, Huckleberry Finn, Fetiţa cu Chibrituri, Nică sau de Harry Potter.
În România încă avem copii analfabeţi, iar vina nu este a lor. Avem copii care merg la şcoală, dar dincolo de activitatea rutinieră, aici nu găsesc acel spaţiu prietenos şi incluziv de dezvoltare de care au ei nevoie. Iar cauzele sunt multiple.
Pentru faptul că toţi copiii despre care am vorbit mai devreme nu vor ajunge să îşi împlinească propriul potenţial, responsabilitatea o purtăm noi, adulţii.
Doamnă primar,
Domnule primar,
Mă adresez dumneavoastră pentru că sunteţi acolo, lângă toţi aceşti copii şi pentru că, împreună, putem să îi ajutăm.
Guvernul şi-a îndreptat atenţia către comunităţile mai puţin avantajate, dar avem nevoie şi de sprijinul dumneavoastră. În acest mandat, am înţeles cu toţii că România nu este doar despre rezultate excepţionale şi şcoli frumoase, despre minţi sclipitoare care pot da totul, pentru că li se oferă această şansă, ci şi despre şcoli vechi de zeci de ani, despre copii care trebuie să înfrunte sărăcia şi despre profesori care au nevoie de recunoaşterea muncii lor.
Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră înţeleg ce înseamnă o şcoală pentru comunitate. Dar mai ştiu şi că sunt locuri unde este nevoie de o implicare mai activă. Poate că nu e o noutate, dar e despre realitatea din jurul nostru. Copiii noştri învaţă, în continuare, în şcoli fără autorizaţie sanitară de funcţionare. Pentru că, în aceste şcoli, lipsesc condiţiile minimale de igienă. Cum ar putea şti aceşti copii despre „stil de viaţă sănătos”, dacă nu îi ajutăm să deprindă obiceiuri minimale?
Apoi, autorizaţiile de securitate la incendiu. E mai mult decât îndeplinirea unor standarde seci de autorizare. Este vorba de siguranţa copiilor şi a cadrelor didactice în spaţiile unde îşi petrec mare parte a zilei. Şi cred că la asta trebuie să ne gândim, în primul rând.
Sunt ferm convins că în fiecare şcoală există elevi al căror efort merită răsplătit şi, astfel, susţinut. Este modul în care şi dumneavoastră puteţi contribui la un viitor mai bun pentru copii şi, implicit, pentru comunitate. Pentru că o astfel de valoare adăugată individual se întoarce către societate.
O şcoală înseamnă, în egală măsură, şi profesori. Pentru aceia dintre ei care fac naveta pentru a ajunge la ore, implicarea dumneavoastră în decontul navetei este esenţial. De altfel, cred că pentru bunul mers al şcolii este la fel de important şi modul în care comunitatea şcolară dialoghează cu dumneavoastră. Aici, echilibrul şi parteneriatul sunt singurele modele care pot funcţiona.
Atunci când vorbim despre şcoală vorbim, de fapt, despre modul cum înţelegem să dăm formă viitorului nostru. Or, el nu se poate contura fără implicarea noastră constantă, nepartizană şi cu viziune.
Îmi exprim speranţa că noul an şcolar este, şi cu ajutorul dumneavoastră, mai bine pregătit pentru elevi şi profesori. Că, împreună, putem contura lumea în care orice vis este permis pentru copiii noştri, dând, astfel, sens viitorului lor.
Vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi pentru ţcoala românească şi vă asigur de tot sprijinul meu.
Cu deosebită consideraţie,
Mircea Dumitru,
profesor, ministru al Educaţiei”
