De Eugen Matzota
MOTO
De Ce în România serviciile edilitare costă de 3 ori mai mult, De Ce deszăpezirea costă de 4 ori cît costă în orice altă ţară europeană, De Ce un privat plăteşte jumătate din preţul pe care statul îl plăteşte pentru un serviciu, De Ce kilometrul de autostradă costă la noi de 4 ori faţă de cît costă kilometrul altora, De Ce sunt plantate atîtea panseluţe cheltuindu-se atîţia bani, De Ce aleşii ne fac săli şi terenuri de sport în loc să rezolve problemele drumurilor, apei și canalizării, etc.
George Pădure, de pe blogul oficial, 19 februarie 2012, (aşa cum este scris de autor)
Am ales acest text, destul de îndepărtat în timp, pentru că aparţine unuia dintre candidaţii la „bogatele” primării de sector ale Capitalei, după cum chiar domnul Pădure spune, la un moment dat. Am văzut de-a lungul ultimelor săptămâni cum, unul după altul, candidat după candidat, cei ce voiau să pună mâna pe aceste bugete bogate au fost atenţionaţi că nu e cazul, că au probleme de compatibilitate, ca să le spunem aşa.
Despre domnul general Onţanu mai toată lumea ştia că se implică, că e în mijlocul evenimentelor, pentru sector, pentru popor, abia apoi pentru el. Am văzut în holul de intrare al unui spital din sectorul doi, nomina odiosa, o plăcuţă comemorativă cu un text mai ceva ca pe vremea lui Ceauşescu, în care domnul general, gradul fiind clar precizat, era atât de aproape de Soare că nici n-ai fi îndrăznit să te uiţi al el. L-am cunoscut într-un cadru privat, la o zi de naştere, rezervat, amabil, un om agreabil. De ce-ar fi devenit deodată dezagreabil?
Domnul Negoiţă nu excelează în a fi foarte simpatic, aşa este, dar excelează în afaceri, unde pare-se c-ar fi uitat să plătească TVA-ul pentru o nimica toată, vreo 1250 de apartamente vândute. Ei, alţii au recuperat TVA la care nici n-aveau dreptul, dar blocurile domnului Negoiţă erau prea înalte să nu sară-n ochi, probabil. Gurile rele susţin că firmele de casă ale Sectorului trei aveau deschisă calea spre inima edilului.
Cum? Simplu:
„Pentru înlocuitul unei guri de canal ei o dădeau până într-o sută de lei, în condiţiile în care numai gura de fontă costă vreo 8 milioane. Cu inelul de beton, cu manoperă se duce la 1.200 de lei cel puţin, iar băieţii deştepţi o punctau pe aia cu 120 de lei. Bineînţeles. […] Am documentat foarte bine acest caz, altfel nu era acceptat la Comisia Europeană. Aceleaşi documente le-am prezentat DNA, preşedintelui Băsescu, Curţii de Conturi, Parchetului General. Dacă aceste instituţii ale statului român îşi făceau treaba nu se mai ajungea la Comisia Europeană.” Marin Mândrilă, Mari Vila
Ajunge cu exemplele-astea ce ne taie răsuflarea! SĂ trecem la chestiile de tupeu.
Aici ar intra Piedonele urcat în politică pe tarabele cu care se bătea pe vremea când chiar era un fel de Piedone. Când ai în spate drama celor de la „Colectiv”, parc-ar trebui să faci, cum spunea cineva, ciocu’ mic, măcar o perioadă de timp. Dar, nu, nici el şi nici Marean, numit şi Vanghelie, despre care lumea din sectorul său ştia cam la cât se ridica şpaga, că doar e o zonă unde oamenii nu sunt aşa naivi, nu duc lipsă de tupeu.
Nimic nu-i opreşte pe oamenii aceştia, nici dacă, efectiv, unii calcă pe cadavre, cum este cazul Sectorului 4, ca să nu-i mai spunem numele.
De ce?
Din iubire faţă de oameni, acesta trebuie să fie răspunsul!
Şi, pentru c-am început cu domnul Pădure, să încheiem cu alte cuvinte ale sale de pe acelaşi blog, din aceeaşi zi, profetice cuvinte, am putea spune:
„De Ce candidează la o funcţie plătită în tot mandatul cu un total de pînă la 40.000 Euro, în timp ce campania electorală îl costă cel puţin 50.000 de euro, pe fiecare dintre ei ???”
