De Eugen Matzota
Nu mai pot scrie doar despre lucruri rele, oricât de periculoasă ar fi situaţia în care se află România azi, asediată de penali cu imunitate sau nu. Am ales să fac o pauză, ca premierul, care cere time-out la sănătate. M-am gândit cum ar privi totul Caragiale, cel care ştia să râdă de politicieni, deşi a cedat şi el şi-a plecat din ţară…
Am văzut că pe lista candidaţilor la Primăria Capitalei apar nume care te fac fără să vrei să te gândeşti că ne aflăm într-o piesă de Caragiale. Hai să-l luăm întâi pe eternul europarlamentar Adrian Severin. În afara faptului că stă în celebrul cartier de unde se aleg guvernele, adică din Primăverii, Severin se poate lăuda cu faptul că ne-a făcut de ruşine într-o investigaţie a celor de la publicaţia britanică „The Sunday Times”, acceptând 100.000 Euro anual. Evident, nu degeaba. Severin trebuia să depună unele amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European, printre altele.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a dat trei ani şi trei luni de închisoare cu executare în februarie 2016, dar mai are o şansă la apel. Ca să ne facă de-a binelea de râs prin Europa, Severin, spre deosebire de alţi doi colegi prinşi în aceeaşi situaţie, nu şi-a dat demisia, fiind scârbit de această „o înscenare pusă la cale de persoane care au acţionat ca agenţi provocatori şi cu o motivaţie politică”. Un asemenea caracter, demn de Caragiale, nu putea fi susţinut decât de Vanghelie, care, ca şi Piedone, un alt personaj din acelaşi autor, este convins că forţele oculte se opun apropierii sale de Popor, acel popor de la care-a tot primit afecţiune în formă pură, de bancnote…
Trecem rapid peste Robert Turcescu, un caracter caragialesc pe care nu mai ştim la care unitate să-l cantonăm, zău aşa. Tot pe-acolo se încadrează şi Daniel Barbu, la categoria penibil. N-avem nimic cu Cătălin Berenghi, cel care a adus nişte purcei vii vopsiţi în culorile tricolorului românesc exact pe terenul alocat construcţiei unei moschei promise de Ponta prietenului său, marele democrat care conduce acum autoritar Turcia spre Europa. Lozinca acestui revoluţionar este şi ea revoluţionară: „Eu nu vă promit nimic!” De aceeaşi moschee profită şi deputatul Bogdan Diaconu, asociat „Patrulei Vlad Ţepeş”, cea care veghează “ca cei sărmani să nu fie victimele interlopilor”, şi care-i hotărât să interzică mega-moscheea.
Distractivă, ca să fim delicaţi, este în continuare Gabriela Firea, care dovedeşte că, dacă-l laşi pe om să vorbească, afli tot felul de trăznăi. Cea mai drăguţică este cea cu „Waze”, softul care va rezolva deodată problemele circulaţiei în Capitală. Lăsând de-o parte scandalul iscat cu Comunitatea Waze din România, peste care doamna a trecut cum trece un 4×4 peste gropile din Voluntari, ne-ntrebăm: oare astfel vor apărea noi bulevarde, mai largi, cu treceri peste sau pe dedesubt, cum o vrea doamna Firea, numai să nu mai stăm atâta la semafoare? Tot aşa vor răsări din pământ din iarbă verde pasarele şi poduri? Dăm un clic şi-apare parcarea?
Tare-mi aduce aminte asta de povestea unei alte femei bine înfipte, Andreea Pora, care-ar fi confundat într-un articol din onorabilă revistă “22” TV HD cu TV Hunedoara, făcând-o pe doamna Raluca Turcan, altă femeie bine înfiptă, să se ia de colegii din Parlament că risipesc banii pe televiziunea HD, adică aceea din Hunedoara, în mintea ei de parlamentar ales.
Ca să nu fim socotiţi misogini, revenim la înverşunatul Piedone, aflăm că un Salam pe numele său Florin, i-a dedicat o melodie prietenului său drag, sperând ca oamenii să-i cunoască sufletul, aşa cum îl cunoaşte el. Dacă ne-am lua după gura lumii am spune să-i cunoască mai bine colecţia de maşini de epocă că-i mai mare iar noi să-l lăsăm mai bine pe Caragiale să ne-aleagă primarul, că are de unde!
