De o frumuseţe deosebită, de o rară nobleţe şi eleganţă, magnolia este dorită în fiecare grădină şi este apreciată, din vechime, pentru numeroasele proprietăţi curative.
Magnolia (Magnolia officinalis) este un gen de plantă care aparţine familiei Magnoliaceae. Numele provine de la botanistul francez Pierre Magnol. Este nativă din Asia, America de Nord şi America Centrală. Prima introducere în Europa a acestei plante îi aparţine lui John Bannister, un renumit botanist. În România, magnolia a fost introdusă în cultură în 1880.
Magnolia este o plantă nepretenţioasă în general, mai puţin la condiţiile de climă. Iubeşte soarele şi este sensibilă la ierni cu temperaturi scăzute, la geruri târzii de primăvară, la curenţi de aer, soluri argiloase şi secetoase.
Frunzele sunt simple cu marginea întreagă sau rar-lobată, scurt-peţiolate, alterne şi ovale. Florile sunt mari, solitare, hermafrodite (aproximativ 12 foliole, număr mare de stamine şi stile), de culoare roz, alb, purpur, albastru sau verzi-gălbui în funcţie de specie. Fructul este compus şi în formă de con.
Magnolia este des utilizată în special pentru decorarea grădinilor sau a teraselor în aproape toate colţurile lumii.
Plantă de ornament şi medicinală, în China este folosită încă din 1083 la vindecarea unor boli. În medicina tradiţională chineză se foloseşte scoarţa trunchiului arborelui Magnolia Officinalis, la realizarea unor preparate eficiente în tratamentul ulcerului, gastritei, tusei, a stărilor de diaree, greaţă şi vomă.
Scoarţa arborelui conţine magnolol şi honokiol, substanţe care s-au dovedit a fi benefice în tratarea anxietăţii. În Japonia, specia Magnolia Obovata era folosită în acelaşi scop. În timp, s-a dovedit proprietatea acesteia şi de a reduce alergiile şi reacţiile astmice. Scoarţa de magnolie are şi calităţi de hepatoprotector.
Parfumul delicat al magnoliei are şi o calitate la fel de importantă: efectul antistres şi relaxant, de aceea este folosit şi pentru odorizarea aerului din încăperi. Asiaticii utilizează scoarţa de magnolie în lupta împotriva stresului, inclusiv în atacurile de panică, datorită efectelor sedative pe care le are aceasta.
Cercetătorii din mai multe universităţi prestigioase ale lumii au realizat, în ultimii ani, tot mai multe studii privitoare la efectele terapeutice ale magnoliei, reuşind să facă o listă, încă succintă, a beneficiilor aduse de magnolol şi honokiol, substanţe prezente mai ales în scoarţă, dar şi în bobocii de floare.
Magnolia a atras interesul cercetătorilor din domeniul medicinei dentare deoarece extractul din scoarţă de magnolie opreşte înmulţirea bacteriilor responsabile cu apariţia cariilor sau a bolilor paradontale.
Magnolia Officinalis este folosită ca tonic în perioada de convalescenţă. Mugurii sunt folosiţi pentru reducerea indispoziţiilor şi problemelor intestinale. Magnolia Liliiflora este înregistrată în „Istoria Farmaceutică Naturistă” drept o plantă „drog” pentru durerile de cap. Alcaloizii, care se extrag din mugurii Magnoliei Salicifolia, acţionează ca agenţi anti-inflamatorii, inhibitori ai sistemului central nervos şi agenţi blocanţi neuromusculari.
Magnolia şi-a mai demonstrat eficienţa şi în osteoporoză şi protejarea funcţiei cardiovasculare. Se cunoaşte, de asemenea, eficienţa acesteia în reducerea poftei de mâncare şi în normalizarea greutăţii corporale, precum şi în eliminarea insomniilor.
Bobocii de magnolie sunt utilizaţi de asiatici în special şi în tratarea sinuzitei şi a congestiilor cerebrale, evident, alături de un tratament alopat corespunzător, potrivit theepochtimes.com. Un ceai de plante cu flori de magnolie şi alte ierburi chinezeşti s-a dovedit a îmbunătăţi stările în sinuzita cronică după un consum de şase săptămâni.
Recent, s-a dovedit că extractul de magnolie are calităţi neaşteptate fiind, printre altele, anticoagulant. Poate împiedica sângerarea sau formarea de cheaguri în timpul intervenţiilor chirurgicale. Extractul din petale de magnolie fermentat s-a dovedit, de asemenea, a fi un promiţător antioxidant natural şi agent anti-cancer, potrivit cms.herbalgram.org.
Pentru amplificarea beneficiilor unor suplimente alimentare, în prezent, scoarţa de magnolie a început să fie adăugată tot mai des în acestea, mai ales pentru a proprietăţile calmante.
Magnolia este una dintre cele mai vechi plante care mai există ca specie şi în prezent. Este un arbore extrem de vechi, care datează încă din antichitate. În săpăturile arheologice, efectuate cu ani în urmă, au fost găsite exemplare fosilizate de magnolie acuminată, care data de mai bine de 20 de milioane de ani.
