De Eugen Matzota
Laburistul Sadiq Khan îl învinge pe conservatorul Zac Goldsmith, cel care mizase pe o politică de asociere a oponentului său cu extremismul, şi ajunge Primarul Londrei. Fiul unui şofer de autobuz imigrant s-a declarat împotriva extremismului islamist şu a spus după anunţarea victoriei sale:
„Această alegere nu a fost lipsită de controverse și eu sunt atât de mândru că Londra a ales astăzi speranţa în dauna fricii şi unitatea în dauna divizării. Sper că nu vom fi puşi în faţa unei astfel de alegeri grele din nou. Teama nu ne face mai siguri, ne face doar mai slabi iar politica fricii nu este pur și simplu bine venită în oraşul nostru”.
Frumos spus, meşteşugite cuvinte din partea omului care a ajuns să deţină cea mai importantă funcţie avută vreodată de un musulman în toată Europa. Desigur, Rotterdam a avut primar musulman încă din 2009, dar Olanda nu e Marea Britanie, plus că are dintotdeauna un alt mod de a vedea lucrurile. Vorbim aici de o Europă care are parte de un val de imigraţi ce vin exact din lumea pe care o reprezintă acest nou primar al Londrei.
Londra are o populaţie în care un sfert provine din străinătate, doar 75% din locuitori fiind născuţi în Marea Britanie. Cum lumea care ţine de britanici este o treime din acest Pământ, pentru că atât este de mare Commonwealth-ul, cifrele acestea devin deja o joacă doar.
Sigur că populaţia musulmană din Marea Britanie este mai bine integrată decât cea din Franţa, provenind în mare parte din acest Commonwealth, dar sunt doar 11 ani de la ultimul atac terorist, plus că în jur de 800 de britanici au ales să plece să lupte pentru cauza DAESH sau ISIS, cum vreţi s-o numiţi. Acestea sunt date oficiale, dar suntem siguri că acelea reale sunt mai mari, din păcate.
Atunci, de ce un primar musulman? Ales cu 56,8% din voturi, Khan este legitim, bazat puternic pe sindicate, spune într-un interviu pentru The New York Times: „Sunt un londonez, sunt european, sunt englez, am credinţă musulmană, origine asiatică, cu moştenire pakistaneză, sunt un tată, un soţ.”
Raţiunile pentru care Londra l-a ales pe Khan le vom înţelege cu timpul, probabil…
