Roșu, verde sau galben-portocaliu, indiferent de culoarea sa, ardeiul iute are calități terapeutice incontestabile, dovedite de cercetători în laboratoarele lor. Are numeroase utilizări, de la calmant până la afrodiziac, de la remediu anticancer până la mijloc de a preveni atacul cerebral, de la slăbire până la indigestie.
Uite câteva modalități de a folosi ardeii iuți că medicament:
1. Pulberea de ardei iute
Se obține prin măcinarea ardeilor uscați într-un mojar, sau cu ajutorul unei râșnite de cafea. Se folosește la infuzii, la prepararea tincturii și a unguentului de ardei iute.
Indicații terapeutice: În caz de abcese, infecții gingivale, paradontoza și păstrarea sănătății cavității bucale, puteți pune un praf de pulbere pe periuța de dinți (cu sau fără pastă de dinți) și vă periați în mod obișnuit.
2. Infuzia de ardei iute
Se prepară turnând o cană cu apa fierbinte peste o linguriță de pulbere și se lasă la infuzat timp de 10 minute, după care se ia o linguriță din lichidul astfel obținut și se amestecă cu o cană de apă fierbine, și se bea la nevoie.
Indicații terapeutice: Este recomandată pentru răceală, gripă, gururai, arderea grăsimilor, circulație deficitară, accelerarea metabolismului, se poate folosi că apa de gură, ajută la videcarea aftelor și a problemelor gingivale, tratarea ulcerului gastric, a depresiei, oboselii cronice sau a epuizării.
3. Tinctura de ardei iute
Se prepară, în funcție de afecțiune, în diferite concentrații. Folosirea tincturii este recomandată în caz de algii, alopecie, angină pectorală, artrită, atonie digestivă, constipație, crampe musculare, dispepsie atonica, dizenterie, dureri reumatice, afecțiuni ale corzilor vocale, entorse, hemoragie urinară, gripă, gută, guturai, lumbago, nevralgii, paralizii, paraziți intestinali, răceală, tuse, varice, reface vasele de sânge.
Pentru a obține o concentrație de 10% se folosesc 10 g de pulbere și 100ml de alcool de 70º. Se amestecă cele două ingrediente într-un recipient din sticlă, se închide ermetic și se lasă la macerat timp de 10 zile, agitând de 3-4 ori în fiecare zi, după care se strecoară cu ajutorul unui tifon și se păstrează în sticlute închise la culoare.
Indicații terapeutice: Tinctura de ardei iute de concentrație 10% se folosește ca stimulent gastric, luându-se câte 10-20 de picături diluate în apă, cu 20 de minute înainte de fiecare masă. Pentru cură de dezintoxicare alcoolică se diluează câte 50-60 de picături într-o cană cu ceai amar și se bea ori de câte ori se simte nevoia de a bea. Pentru migrene se iau 50 de picături de tinctură și se diluează într-un pahar de ceai verde cu suc de lămâie. Se pot bea până la șase căni pe zi.
Tinctura de ardei iute de concentrație 20% și 30% se folosește extern, în caz de de nevralgii, dureri reumatice, dureri de lombosciatică, artrită, poliartrită reumatoidă, migrene etc sub formă de comprese pe zonele dureroase, și intern, se iau câte 30-50 de picături de tinctură în miere sau în apă, de 3-6 ori pe zi.
Tinctura de ardei iute de concentrație 50% se folosește pentru stimularea creșterii părului, stoparea căderii părului, eliminarea mătreții, îndesirea părului, făcându-se frectii energice la rădăcină firului de păr cu tinctură diluată cu apă.
4. Uleiul de ardei iute
Se prepară astfel: într-un borcan se pune un pahar de ulei de măsline și un sfert de pahar de pulbere de ardei iute sau ardei iute tocat foarte fîn și se închide ermetic, lăsându-se la macerat timp de 14 zile, după care se filtrează cu ajutorul unui tifon și se păstrează în sticluțe închise la culoare.
Indicații terapeutice: Preparatul astfel obținut se folosește ca soluție de masaj împotriva celulitei, pentru îmbunătățirea circulației periferice, pentru tratarea degerăturilor etc.
5. Unguentul din ardei iute
Se prepară adăugând 3-4 linguri de ardei iute tăiați mărunt în unt clarifiant încins (un pachet) și se amestecă la foc mic timp de 10 minute, după care se lasaa la răcit un pic și se filtrează. Preparatul se păstrează la frigider.
Indicații terapeutice: Se folosește pentru masaj în cazuri de artrită, nevralgii, sciatică, circulație periferică deficitară, gută.
